Ce este pielea naturală și câte tipuri există? - Scurt istoric al tradiției de prelucrare
Pielea naturală este unul dintre materialele pe care oamenii le-au folosit din cele mai vechi timpuri. Chiar din Preistoric începe povestea acestuia, fiind foarte utilizat încă de pe atunci, datorită durabilității sale. În plus, ea era și foarte ușor de găsit, fiind provenită de la animale.
Se spune că cea mai veche pereche de încălțăminte din piele naturală datează din anul 3500 î.Hr., confecționate din materialul provenit de la bovine. De atunci și până astăzi, pielea de vacă a rămas varianta cea mai intens folosită în confecționarea de genți, pantofi sau alte accesorii.
Dacă, însă, în trecut, fiecare își confecționa propriile haine de piele, astăzi, există firme specializate în acest meșteșug. Acum, ea intră în categoria materialelor de lux. De aceea, a apărut pe piață, ca înlocuitor, pielea artificială sau ecologică, o variantă mai ieftină, dar de calitate mai inferioară. Cu toate acestea, tot cea naturală rămâne în topul preferințelor.
Tipuri de piele naturală
Deși meșteșugul de prelucrarea al pielii naturale a avut la origine materalul provenit de la bovine, în timp, oamenii și-au îndreptat atenția și către alte tipuri. Astăzi, există pe piață o multitudine de variante din care poți alege.
Totuși, cele mai întâlnite sunt:
Boxul - piele obținută de la viței. Este cea mai întâlnită și uzitată pentru confecționarea încălțărilor bărbătești. Printre calitățile ei se numără finețea, dar și flexibilitatea sau rezistența sporită;
Bizonul - piele care provine de la bovinele mai bătrâne din această specie, deci materialul este mai rigid și mai gros. Necesită un proces diferit de prelucrare pentru a deveni lucioasă;
Velurul - cunoscută și ca „piele întoarsă”, ea poate fi obținută de la viței, ovine sau cabaline. Are un aspect fin, de catifea;
Sevroul - piele obținută de la caprine. Este folosită pentru crearea mănușilor, fiind foarte fină și elastică (chiar dacă este alungită, va reveni la forma inițială);
Sevreta - similară cu sevroul, numai că provine de la ovine. Este folosită pentru confecționarea produselor de marochinărie;
Cordovan - una dintre cele mai scumpe tipuri de piele naturală, din cauza procesului dificil și lung de prelucrarea, care necesită atenție sporită la detalii. Este folosită, de obicei, pentru confecționarea de încălțăminte;
Piei exotice - printre cele mai scumpe și rare tipuri de piele naturală, ele provin de la o varietatea de animale, precum reptile, mamifere marine sau păsări. Necesită un proces special de prelucrare.
Prelucrarea pielii naturale
Procesul de prelucrare a pielii naturale variază în funcție de materialul folosit. În mare, însă, orice tip ai folosi, el trebuie să treacă prin câteva etape standard, precum tăbăcirea (sau argăsitul) și vopsirea. Unele necesită finisaje, altele nu, totul depinde de materialul utilizat, dar și de priceperea celui care îl prelucrează.
Tăbăcirea pielii naturale
Tăbăcirea sau, după cum mai este cunoscută în unele părți, dubirea sau argăsirea, este procesul de prelucrare a pieilor, dar și a blănurilor, cu ajutorul diferitelor substanțe. Astfel, materialul își sporește durata de viață și devine mai impermeabil, flexibil, elastic și rezistent.
Acesta este cel mai important pas din procedeul de prelucrare, pentru că acum, pielea gelatină și putrescibilă se transfromă într-un material neputrescibil, cunoscut sub denumirea de „piele tăbăcită”. Acest lucru se întâmplă cu ajutorul unor agenți chimici sau naturali. De aceea, ea poate fi de multe tipuri: tăbăcire cu fum, cu grăsimi de animale sau pești, cu diferite săruri minerale (în special, săruri de aluminiu și crom) sau cu sintani și alte materiale sintetizate de om. Cele mai des întâlnite sunt, însă, cele cu săruri de crom și cea vegetală.
Tăbăcirea cu săruri de Crom
Cromul III este unul dintre cei mai utilizați agenți tananți. Aproximativ 85% din pieile produse în fabrici se obține prin acest tip de tăbăcire chimică.
Tăbăcire vegetală
Acest tip de tăbăcire este modul tradițional prin care pieile sunt prelucrate, fiind folosit de cel puțin 4000 de ani. Metoda are la bază scufundarea materialului brut în bazine cu diferite substanțe tanante, precum scoarța, lemnul, fructele sau frunzele de copaci, alese în funcție de natura pieii ce urmează a fi prelucrate.
Tipuri de piei prelucrate
După ce pieile au fost prelucrate, ele capătă noi atribute. În funcție de scopul căruia îi sunt destinate, proveniența materiei prime, modului de prelucrare sau, uneori, de locul sau țara unde a apărut prima dată, acestea se împart într-o nouă categorie. În prezent, există nu mai puțin de 85 de astfel de sortimente de piele. Iată care sunt cele mai populare:
Blanc
Nubuk
Anilin
Nappa (este un tip de piele inventată de Emanuel Manasse, fiind foarte rezistentă la umezeală și murdărie)
Suede (velur)
Vopsirea pielii naturale
După ce pielea a fost jupuită de pe animal și conservată prin sărare, uscare, refigerare sau alte metode preferate de producător, ea este decalcificată și piclată, pentru a fi pregătită de tăbăcire fără a se degrada în vreun fel.
După procesul de tăbăcire, piele e stoarsă bine, apoi intră la șpălțuire. Acest procedeu precede vopsirea pieilor și este stadiul în care materialul e tăiat cu ajutorul unei mașini speciale, pentru obținerea grosimii dorite. Apoi, pentru a îndepărta orice particule de săruri sau minerale ar mai fi putut rămâne în material și care ar putea afecta vopsirea, pielea trece prin procesul de neutralizare.
Abia acum pielea este gata pentru a fi vopsită. Acest procedeu este extrem de important, deoarece el va da, în mare parte, aspectul final al produsului. Este un proces de înfrumusețare, prin care pieile sunt îmbăiate în diferite vopseluri, obținute pe bază de pigmenți chimici sau naturali. Și în cazul acestora, alegerea trebuie făcută ținând cont de tipul de piele cu care se lucrează. Pentru a lubrifia fibrele pieii tăbăcite și a reduce frecarea internă, sunt folosite și diferite unguente, care dau moliciunea și suplețea texturii.
După ce pielea a fost înfrumusețată, ea este uscată cu ajutorul diferitelor tipuri de uscătoare: cu vid (pentru a reduce durata), pe sticlă sau rame (pentru pieile tăbăcite cu minerale) sau cele tunel, prevăzute cu bandă transportoare (pentru pieile tăbăcite vegetal).
Finisarea pielii naturale pentru accesorii
Finisarea este un procedeu amplu, care însumează mai multe operațiuni. Accentul cade pe suprafața pielii, căreia i se conferă:
Protecție împotriva contaminanților, precum uleiul, apa sau murdăria;
Culoarea finală - fie se modifică, fie se înfrumusețează sau se uniformizează nuanța obținută la vopsire;
Modificarea luciului, a tuseului și a performanței fizice a pielii;
Ascunderea defectelor de suprafață;
Ornamente și alte aspecte stilistice la modă.
Cum întreții accesoriile din piele naturală?
Și pielea naturală, ca orice alt obiect, trebuie întreținută pentru a-și putea păstra mult timp atributele în timpul utilizării și pentru a avea o durată de viață cât mai îndelungată. De aceea, există câteva aspecte esențiale care trebuie luate în calcul atunci când vine vorba de întreținerea acesteia.
Curățarea pielii naturale
Aspectul cel mai important atunci când vine vorba de întreținerea accesoriilor de piele naturală, este curățarea lor. Operațiunea diferă în funcție de tipul cu care ai de-a face. De aceea, trebuie să te asiguri că ești bine informat din timp asupra pașilor ce trebuie urmați.
Dacă ai de-a face cu o piele lucioasă, atunci este indicat să folosești pentru curățare o soluție formată din apă călduță și săpun lichid pentru mâini. Toarnă o parte din aceasta pe o cârpă și apoi freacă atent zona pe care vrei să o igienizezi.
Dacă, în schimb, ai de-a face cu o piele mată, atunci este recomandată utilizarea unei dischete demachiante pe care ai aplicat o soluție de terebentină sau amoniac, într-o cantitate nu prea mare. Cu aceasta, șterge ușor zona cu pricina.
Indiferent de ce tip de piele naturală ai avea, dacă te-ai întrebat cu ce se curăță aceasta, există o soluție specială pentru acest material sau o variantă ce poate fi încercată acasă și considerată clasică: amestecarea unei cantități egale de oțet alb și apă. Cu aceasta cureți direct zona pe care o ai în vedere. Dacă rezultatele nu sunt vizibile, toarnă puțin amestec peste pată și lasă peste noapte să acționeze.
Cum pielea naturală este foarte sensibilă la curățare, trebuie să te asiguri mereu că folosești produse calitative și bune pentru ea. Cârpa pe care o folosești trebuie să fie mereu moale și curată, iar mișcările, întotdeauna circulare. Nu aplica deloc forță, deoarece riști să deteriorezi materialul.
Sfaturi pentru întreținerea pielii naturale
Pentru a te asigura că îți tratezi mereu obiectele vestimentare sau accesoriile de piele naturală cu cea mai mare grijă, iată, în plus, câteva sfaturi practice pentru o și mai bună întreținere a lor:
Dacă nu folosești pentru moment o geantă de piele, depoziteaz-o în dulap cu câteva ziare în ea, pentru a-și păstra forma;
Pentru spălarea unor jachete de piele, nu utiliza niciodată mașina de spălat rufe. Este recomandat să apelezi la curățătoriile profesionale;
Dacă ai udat un produs din piele, nu îl lăsa la uscat lângă o sursă puternică de căldură, deoarece va rămâne pătat în locul respectiv;
Pentru a reda strălucirea accesoriilor de piele naturală, le poți șterge cu o cârpă înmuiată în lapte crud sau albuș de ou bătut.
În prezent, pielea este cel mai apreciat material atunci când vine vorba de genți, încălțăminte, produse de marochinărie sau alte accesorii. Alte materiale se pot sfâșia sau rupe extrem de ușor, însă acesta este rezistent și durabil. Adăugând la acest aspect și eleganța, frumusețea și suplețea ei, se poate spune ușor că este cel mai bun material din lume!